Din istoria imbalsamarii

In timpul “perioadei intunecate” in Europa in imbalsamarea nu a fost in general practicata. Pe parcursul acestei perioade s-au facut multe progrese in medicina si au fost necesare mai multe organisme pentru disectie. In acest scop unic, unele tehnici de imbalsamarea au fost perfectionate.

De asemenea, descoperirile facute in lumea medicinei au avut o influenta majora in dezvoltarea metodelor moderne de imbalsamare.

Leonardo DaVinci a produs sute de placi anatomice ca urmare a disectiei corpului uman. Cu siguranta el a folosit injectia arteriala pentru conservarea specimenelor.

Dr. Frederick Ruysch (1665-1717) este considerat parintele imbalsamarii pentru ca descoperit primul sistem de succes al imbalsamarii arteriale. Mai departe, Dr. William Harvey a facut cercetari legate de circulatia sangelui iar Dr. Thomas Holmes (1817-1900) este considerat parintele imbalsamarii moderne. El a utilizat si a facut diverse experiente cu substante chimice pentru conservarea trupurilor.

Imbalsamarea moderna a inceput cu adevarat in timpul perioadei Razboiului Civil in America. Atunci au fost imbalsamati mai multi ofiteri ucisi in lupta (se pare ca ar fi fost vorba despre aproape 4000 de soldati si ofiteri). Presedintele Lincoln si-a manifestat interesul pentru imbalsamare. Cand a realizat potentialul comercial al imbalsamarii, Holmes a demisionat din comisia in care se afla si a inceput sa ofere servicii funerare de imbalsamare pentru publicul larg pentru 100$.

Dupa Razboiul Civil imbalsarea a inregistrat o scadere a cererilor din partea populatiei dar si din cauza faptului ca nu erau persoane care sa realizeze aceste operatiuni ce fac parte din serviciile funerare. In schimb se folosea gheata pentru a intarzia putin descompunerea trupurilor neinsufletite.

La inceputul secolului XX au inceput sa se faca sicrie la comanda. Cativa tamplari chiar au indraznit sa faca sicrie in prealabil, dar au fost priviti cu scepticism si le-au fost aduse mai multe critici din partea populatiei pentru ca indrazneau sa faca acest lucru. Cei care realizau si vindeau sicriele nu se ocupau si cu alte servicii funerare. De exemplu, transportul funerar era realizat de altcineva.

Dar cu trecerea timpului, acesti oameni implicati in pregatirea celor necesar pentru actul funerare au inceput sa fuzioneze mai mult si asa au aparut serviciile funerare complete, sub aceeasi umbrela. S-au dezvoltat si serviciile de consiliere si planificare in avans a unei inmormantari.

Dupa ce cei care ofereau servicii funerare au inceput sa se ocupe si de imbalsamare, oamenii nu se mai grabeau atat de mult cu aranjarea si pregatirea ceremoniei de inmormantare.

Leave a Reply